Si totusi ce poti vizita in acest oras, in asa fel incat sa poti spune la sfarsit ca a fost una din acele vacante care vor ramane pentru totdeauna in memorie.

Muzeul Prado este una din principalele atractii ale orasului si printre cele mai celebre muzee din lume, continand peste 1300 de picturi ale unor artisti celebri ca: Goya, Velazquez, Rubens, Rafael, Titian, El Greco etc., precum si sculpturi, monede, pergamente de mare valoare. Asa cum celebrul Hemingway spunea: "Daca Madridul nu ar avea nimic altceva in afara lui Prado, ar merita sa ti petreci o luna pe an in fiecare primavara aici".

Primavara zice yankeul, insa eu zic ca si un revelion la Madrid nu ar fi de dat deoparte datorita climatului bland, dar si datorita tumultoasei vieti de noapte. Cartierul Chueca recunoscut in trecut ca fiind una din zonele rau famate datorita prostitutiei si traficului de droguri, a ajuns astazi unul din cele mai moderne si cosmoplite zone ale capitalei, loc in care se organizeaza anual Gay Parade, eveniment la care participa peste 1.000.000 de persoane.

Un alt obiectiv extrem de atractiv, este stadionul Santiago Bernabeu , altarul celei mai galonate echipe de club din acest moment: Real Madrid. Cu 9 Ligi ale Campionilor in vitrina acest club isi cauta in acest moment gloria de altadata, bazandu-se pe experienta unui raul gonzalez – o legenda vie sau pe noile achizitii facute pe bani grei gen: Cristiano Ronaldo , Kaka sau Benzema.

Sa ajungi in capitala Spaniei nu e chiar atat de greu, cu bilete de avion in jurul a 100 de Euro de persoana si profitand de numeroasele oferte de weekend ale firmelor de turism poti face cunostiinta cu un oras minunat, vibrand de cultura si civilizatie.

 

Un restaurant stilat, cu o servire excelenta si cu un anumit nivel al persoanelor ce il frecventeaza.
Recomand cu caldura tochitura moldoveneasca in sos de vin, mancare ce
va satura orice gurmand, precum si pizza pe care eu o consider ca fiind
una din cele mai bune din tara.
Preturile sunt acceptabile pentru un oras ca Piatra Neamt si probabil mici, pentru cineva obisnuit cu localurile din Bucuresti.
Restaurantul dispune si de mese de biliard pentru consumarea multelor calorii din mancarea savuroasa.
Atentie la stocul de bauturi scumpe, deoarece nu au prea multe sticle din aceeasi bautura!

Nu sunt misogin, dar chiar mi se pare ca fotbalul feminin nu este altceva decat o imitatie de prost gust a ceea ce se joaca in fotbalul mare. Si pentru mine, fotbalul reprezinta mai mult decat un simplu sport, practicandu-l peste 20 de ani si incercand si actualmente sa mi gasesc un rost in aceasta mare lume a fotbalului.

Asa ca orice seara cu fotbal nu mi este deloc straina, televizorul fiind acaparat de dreptunghiul verde. Pana la urma nici nu trebuie sa gasesc scuze pentru a-mi convinge sotia ca timp de 2 ore televizorul este blocat pe un singur post, deoarece am reusit sa o fac sa inteleaga ca fotbalul face parte din fiinta mea si atata timp cat ma iubeste asa cum sunt, fotbalul trebuie sa ocupe o mare parte din viata mea.Asa ca imi iubesc sotia, ea pe mine si mi vad in liniste de meciurile mele, de marti seara, miercuri seara, chiar si joi seara .

 

 

Check it out!

http://pcnews.ro/2009/09/11/superblog-2009- primele -detalii/ 

 

Oricine a facut macar un antrenament de forta cunoaste senzatia de
arsura intensa in muschi pe care o simte dupa terminarea efortului, timp
de cateva ore. Aceasta senzatie este data de cresterea nivelului de
acid lactic.Cercetatorii si-au indreptat atentia catre acest fenomen,
pentru a gasi metode prin care sa poata reduce nivelul de acid lactic,
astfel incat sportivii sa se poata antrena la o intensitate mai mare, timp mai indelungat. Haideti sa vedem ce este acest acid lactic si cum interfera el cu
programul de antrenament si dezvoltarea masei musculare. Acidul lactic
este un produs de metabolism , care apare in glicoliza anaeroba, adica
"arderea" glucozei in absenta oxigenului. El joaca un rol foarte
important in aparitia si instalarea oboselii musculare, atunci cand se
acumuleaza la nivel muscular. Acea senzatie dureroasa si neplacuta de
arsura care apare dupa un efort intens are de fapt un rol protector,
acela de a preveni suprasolicitarea musculaturii, pana la completa
epuizare a resurselor. Senzatia de arsura este rezultatul schimbarii
pH-ului muscular, care devine acid. Punctul in care acidul lactic
incepe sa se acumuleze rapid poarta numele de pragul anaerob.

Organismul uman isi construieste depozite de energie sub forma
glicogenului muscular, care este un polimer de glucoza (un sir de
molecule de glucoza legate cap la cap). Atunci cand este nevoie de
energie, glicogenul este scindat in molecule de glucoza, in procesul
numit glicoloza. In timpul
glicolozei, fiecare molecula de glucoza este transformata in doua
molecule de acid piruvic, iar energia este eliberata sub forma de
adenozintrifosfat (ATP).

In mod normal, acidul piruvic intra in mitocondrie
(acel loc din celula unde se produce energia) si va trece prin alte
procese oxidative ale glicolizei pentru a produce mai mult ATP. In
cazul in care nu exista suficient oxigen pentru a participa la aceste
reactii, acidul piruvic va fi transformat in acid lactic, care poate
difuza din celula musculara in sange. Acest proces de transformare se
numeste glicoliza anaeroba. In acest fel este posibila generarea de
energie chiar in lipsa oxigenului, deci intr-o situatie de stres pentru
organism. In momentul in care exista suficient oxigen, acidul lactic
produs pe calea glicolizei anaerobe va putea fi utilizat ca substrat
energetic si va fi reconvertit in glucoza la nivel hepatic sau in alte
tesuturi. In felul acesta un ciclu este completat.

In cadrul antrenamentului, organismul utilizeaza
energia cu scopul de a genera contractii musculare si este necesar ca
atat sistemele aerobe, cat si cele anaerobe sa functioneze. Indiferent
de sistemul care este folosit preponderent, acidul lactic se produce in
continuu, chiar si in repaus. Atunci cand acidul lactic se acumuleaza
in celule, in urma glicolizei anaerobe, exista potentialul de aparitie
a unor probleme, deoarece este necesar sa se mentina un anumit grad de
aciditate. O crestere a aciditatii poate afecta functia de contractie a
muschiului si in poate destabiliza din punct de vedere metabolic.

Desi refacerea activa reduce mai rapid nivelul
acidului lactic din sange, este de asemenea necesar ca depozitele de
glicogen sa fie refacute. Astfel, medicii sportivi recomanda o
combinatie de refacere activa cu pasiva astfel incat sportivul sa poata
beneficia de o eficienta maxima in resinteza glicogenului. Cu alte
cuvinte, in timp ce sportivul este in etapa de cool-down adica de
revenire la o frecventa cardiaca de repaus este indicat sa consume o
masa bogata in carbohidrati (un supliment nutritiv, de obicei), care sa
inlocuiasca depozitele de glicogen.

In concluzie, acidul lactic nu ar trebui privit ca
un produs de metabolism fara rost, si nici ca pe o "toxina". El are un
rol foarte important in organism, reprezentand o foarte utila sursa de
energie. Totusi, atunci cand in timpul antrenamentului se atinge acel
prag anaerob, acidul lactic acumulat in exces poate provoca oboseala
musculara. Din fericire, acest efect negativ poate fi partial limitat
printr-un antrenament corect, refacere activa (exercitii foarte usoare)
si o masa bogata in carbohidrati.

 

A doua zi de la venirea in Canada. Cumpar un sistem audio de la un
magazin dupa care merg la Canadian Tire sa cumpar altele de care aveam
nevoie. Normal, trebuia sa las undeva cutia cu sitemul audio. Merg la
un lucrator, care vorbea cu un coleg. Si astept sa termine. Ma vede
siisi continua discutia linistit. Mai astept… Nimic. Pana la urma ii
atrag atentia. Efectiv, s-a uitat prin mine de parca nici nu eram
acolo. Asa umilinta nu am primit pana atunci. Efectiv, dintr-o singura
privire m-a scos din evidentele populatiei, nu existam. Mai eram cu un
amic roman. Am iesit de urgenta afara. Simteam nevoia acuta sa ii
pocnesc una individului de la Canadian Tire. Pentru evita, am iesit la
aer. Cred ca l-as fi omorat la nervii pe careii aveam. Am vazut toata
Europa si jumatate din Asia, si nu in excursie. N-am patit asa ceva
niciodata.
Am probleme cu Volvo-ul meu. "Aplaudacii" sa se abtina,
ca nu l-am luat din banii facuti in Montreal. Din banii facuti in
Montreal nu imi permit sa ii fac anti-rouille. Ma duc la 5 service-uri
pe care scria mare "specializati in masini europene". Toti 5 au spus in
cor ca e motorul terminat. Pricepandu-ma la mecanica, mi-am dat seama
ca nici vorba de asa ceva. Am stiut ca este o chestie, un mic trick de
la Volvo. Asa a si fost, dupa ce m-am documentat. Mi-am reparat-o
singur, cu 10 dolari investitie, 30 de minute de munca si un pic de
ulei pe maini. Cei de la service imi cereau intre 1300 si 1700 CAD
pentru reparatii. Care de fapt se rezuma la imi inlocui motorul cu unul
second hand cu garantie… o luna!!!!.
Alte "servicii". Merg la
Assurance Maladie. Imi iau bonuletul si citesc pe pereti afisele. "La
noi nu veti sta mai mult de 40 de minute". Buni baieti, zic. Uite ca am
gasit si eu ceva profesioanal facut. Imi platisem parcarea o ora si 15
minute. Dupa o ora, inca mai aveam 8 persoane in fata. Timp de o ora
intrasera 4 inaintea mea. Cobor la masina "englezeste" ca daca ma vedea
seful de trib de la intrare, pierdeam randul si sticle de lapte nu
aveam sa le las acolo. Platesc inca o ora. Dupa o ora, iar englezeste
iar parcare platita. Ieftina, de altfel, 6 CAD/ora. Cand era gata si
ora de parcare imi vine si randul. E!? Ce fac!? Iar pierd trei ore pe
aici? Iar o iau de la capat. Hai sa risc, poate merge repede. A mers
ce-i drept. Ajung la masina, hartiuta de "hotie"… aaa… pardon
Marrie de MTL in parbriz. Ma uit la tichetul de parcare afisat (de
mine) in parbriz. 14,46. Ma uit la ora emiterii amenzii, 14,48. Merci!
Probabil acesta face parte din joie de vivre. Sa nu vorbesc de masinile
pe care scrie "Livreur" pentru toti chiorii si care au amenzi de
parcare in parbriz. La sfarsitul anului mai se si lauda in ziare cu
zecile de milioane pe care le-au strans din amenzile de parcare. De
notat ca parcarile gratuite sunt aproape inexistente. Chiar si cele cu
plata, sunt foarte putine si foarte scumpe. Dupa mine, asta se numeste
escrocherie in masa. Ca de altfel totul pe aici. Nu este decat un mare
fake, totul.
Dupa toate astea, ai doua variante ca sa nu o iei
razna. Ori te apuci si lauzi in prostie Canada in timp ce recunosti ca
aia si ailalta nu sunt cum trebuie dar pana la urma afirmi ca e super
aici, ori spui lucrurilor pe nume si incerci sa traiesti cu ele, fara a
iti indoi prea mult coloana vertebrala. Insa, dupa cum se vede, avem si
nevertebrate printre noi. In Ro, orice lucru putzea. Aici, mizeria
peste tot existenta, chiar si-n cladirile business, a incetat sa mai
deranjeze. Daca era furat la cantar, urla cat il tinea gura. Aici
produsele expirate sau de foarte multe ori, fara termen de garantie pe
ele, le fac deliciul. Daca i-ar fi cerut seful sa faca altceva decat
avea in fisa postului, respectivul sef era un arivist comunist si
needucat. Aici, este pretul pe care il plateste pentru a reusi in
Canada. In Ro, daca il trimitea firma la studii, "ce mai vor astia de
la mine!?". Aici, se baga in datorii pana in gat ca sa faca scoala. In
Europa i se spunea "rumeno di merda" si era tratat pe fata, ca atare.
Uneori. Foarte rar si atunci functie de atitudinea pe care o avea.
Aici, i se spune ca e nou-venit, i se zambeste in fata si este injurat
sau injughiat pe la spate. Aici, dupa trei ani de lucrat pe la
canalizari isi permite un leasing la o Toyota ne-echipata. In Ro, i se
parea scump 80 de euro pe luna pentru un Logan full option. Aici ia
amenzi de parcare la greu. In Bucuresti, era nenorocita de primarie
care nu face parcari. Aici, politia nu e corupta, perfect adevarat. Dar
sta la coltul strazii in timp ce intersectia e blocata. In Romania,
erau niste nenorociti politistii. In Ro, erau drumuri proaste. Aici,
gaurile din autostrada, lucrarile de 20 de metri de reparatii care
dureaza cateva luni, nu il mai deranjeaza. Facea cu masina 15 minute de
la Unirii la Piata Victoriei. Era un dezastru. Aici face 1 ora si
jumate, 6 km de autostrada. Nu e nici o problema. Platea mobilul 15
euro pe luna si vorbea pana ragusea. Vai! Ce scump! Plateste aici 50 de
CAD si vorbeste 3 ore pe luna. E bine!
 Si cate multe altele. Dar,
asa este romanul nostru, crescut cu doze goale de bere occidentala si
coca-cola pe biblioteca, langa pestele de sticla de pe televizor.
Romanul nostru caruia ii curgeau balele pe casetele VHS, cu filme
americane. Romanul nostru care pe 21 decembrie statea sub pat, iar
acum, ajuns in Canada, injura Romania si totul ii pute acolo. Sincer,
dupa mai bine de trei ani petrecuti in Europa de Vest, nici nu m-as
intoarce in Romania. M-am obisnuit cu lumea civilizata. Cu produse si
servicii de calitate si cu un real respect pentru cel de langa tine.
M-am obisnuit cu adevaratul joie de vivre. Va recomand Franta, Olanda,
Spania si dupa aceea mai vorbim de joie de vivre din Montreal. Daca
vreti sa stiti ce inseamna mancare buna si ieftina, la fel… Italia,
Spania, Polonia. Da, da… tara aia est-europeana.
 De ce nu ma
intorc, chiar daca va oferiti voi sa platiti biletul de avion? Pentru
ca, plecand din Italia in Canada, mi-au trebuit o caruta de bani. Sa nu
credeti ca returul este gratis. In afara de biletul de avion, mai
trebuie multe pentru a te intoarce. Asa cum v-au trebuit si voua, cand
ati ajuns aici. Banuiesc ca in afara de biletul de avion, ati mai avut
si altceva prin buzunare. Partea proasta este ca banii pentru Canada
i-am strans in Italia in 3 luni, fara sa fac rabat decat de la
distractie. M-am distrat mai putin. Aici, incerc sa imi platesc chiria
prin munca cinstita. De ambele parti. Pot sa muncesc enorm de mult. Pot
ei sa ma plateasca!?"

Am patit de multe ori, ca pe drumurile patriei, sa fiu scos in afara drumului, de Tarzani la volanul unor mastodonti, de care nu poti decat sa te feresti si eventual sa le umpli frigiderul uitandu te la norul de praf scos de masina ta, pe macadamul din afara soselei. 2 sectoare de drum m-au uimit in mod neplacut pentru haosul si problemele pe care le ridica: sosele cu 2 benzi, trafic intens, viteze mari. Acestea sunt Buzau-Ploiesti si Tecuci-Galati, sosele pe unde am avut de fiecare data probleme de genul celor mentionate mai sus, dar am si vazut, cu o frecventa demna de o cauza mai buna, accidente de o gravitate variata.

Una din cele mai tari intamplari, pe care le am avut pe scaunul din stanga, s-a intamplat chiar in orasul natal: Piatra Neamt, intr-o seara banala de aprilie, cand am fost solicitat de socrul meu sa il iau de la Viisoara, localitate aflata la 8 km de oras.

Distractia a inceput chiar la prima intersectie , unde o Dacie papuc mi a taiat calea, iar eu ca de obicei am preferat sa trag de volan in loc sa franez violent. Toate bune si frumoase, numai ca acea Dacie Papuc remorca un cadavru de masina nesemnalizata si de culoare inchisa, care in nici un caz nu era mai vizibil decat o caruta in miezul noptii. Pe langa frana violenta, a fost si o parte distractiva asigurata de omul aflat la volanul cadavrului, care a fost sigur de iminenta impactului si si-a pus mainile la cap, desfigurat de spaima. Am oprit si m-am gandit daca ar renta sa ma duc dupa cei 2, dar am zis ca nu da bine unul singur contra 2 marlani, asa ca am mers mai departe, doar pentru a ma vedea prizonier in spatele unei masini de scoala ce nu reusea sa depaseasca 30 km/h. Am facut si eu Scoala de Soferi, la vremea mea, insa nici nu am avut pe luneta insciptionat "Nu te enerva, Ai fost si tu candva asa!" si nici nu am avut prea multe ocazii in care sa blochez traficul pe o artera principala, mergand ca melcul, fara ca instructorul sa ma gratuleze cu cateva cuvinte de lauda.

Pana la urma am reusit sa ajung la Petrom-ul de la iesirea din oras, unde spre disperarea mea, nu puteam intra in statie sa alimentez. Motivul: doar la prima pompa erau 2 masini, iar cea de-a doua masina se plasese strategic la coada, blocand intrarea in benzinarie. Nimic nu a putut perturba atitudinea de bizon inapoiat mintal a acelui sofer, ce desi avea motorul oprit, tinea volanul strans inclestat cu 2 maini. In fata unei asemenea specimen, m-am resemnat si am lasat claxonul sa se raceasca si am escaladat 2 borduri si un trotuar si am reusit sa alimentez. Nici macar dupa ce am platit, acel individ nu ajunsese macar la pompa, dar am remarcat ca mutase masina mai in fata, cu o atitutine umila in fata unui alt sofer la volanul unei masini de teren.

Cei 5 km ramasi pana la destinatie au fost enervanti de-a dreptul, prin nesimtirea colegilor de trafic, ce m-au orbit cu obstinatie folosind faza lunga. La inceput, doar le-am atras atentia cu flash-uri, apoi le-am intors favorul orbindu-i cu faza lunga, pentru ca intr-un final, fiind un pacht de nervi, sa intru pe contrasens, cu faza lunga pornita si sa scot intentionat in afara soselei acel sofer nesimtit ce nici macar nu a catadicsit sa scoata faza lunga la intalnirea cu alta masina. O manevra oarecum riscanta, dar controlata, ce a devenit de-a dreptul amuzanta, in momentul in care am vazut ce avea inscriptionat pe ea acea masina: "POLITIA RURALA".

Fluierand ca un personaj de desene animate, ce se simte cu musca pe caciula, am intrat pe un drum comunal la cateva sute de metri mai in fata si mi-am vazut in liniste de treaba, multumit de ceea ce realizasem, constient ca pentru civilizarea bizonilor din trafic, trebuie uneori sa-ti pui si tu coarne.